Cancer de prostată

Definiție

Prostata: glandă mare cu secreție externă și internă aparținând organelor genitale masculine, situată sub vezică, la confluența căilor genitale și urinare, traversată de uretra și înconjurată incomplet de sfinctere striate.
(Dicționar de Medicină, Medicină-Științe Flammarion, ediția a VII-a)

Prostata este sediul a trei afecțiuni principale: cancer de prostată, adenom de prostată și infecție de prostată sau prostatită. Cancerul de prostată este, la fel ca toate cancerele glandulare, un "adenocarcinom" și, în marea majoritate a cazurilor, este influențat de hormoni.

Epidemiologie

Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer la bărbații peste 50 de ani și reprezintă cu cancerul bronhopulmonar a doua cauză principală de deces prin cancer la om în lumea dezvoltată, după cancerul pulmonar.
Incidența sa crește odată cu vârsta. În Franța, incidența generală în 1990 a fost de 71,4 la 100.000 (2,6 în grupul de vârstă 35-49; 133,8 în grupul de vârstă 50-69; 726,9 în grupul de vârstă 70).
Creșterea cu 23% a mortalității prin cancer de prostată în ultimii 20 de ani reflectă creșterea speranței de viață și recunoașterea mai frecventă a cancerului de prostată ca fiind principala cauză de deces. În Franța, mortalitatea generală prin cancer a fost de 33,4 la 100.000 în 1990 sau mai mult de 9.000 de decese pe an. Cancerul de prostată reprezintă 3,4% din totalul deceselor și 10,7% din decesele provocate de cancer.
Vârsta medie a cancerului de prostată este de aproximativ 70 de ani dar unii bărbați sunt afectați la o vârstă mai fragedă.

Factorii de risc pentru cancerul de prostată sunt:

vârstă,
factorii familiali: în funcție de numărul de rude de gradul I cu cancer de prostată, riscul de cancer pentru un bărbat din familie poate fi de 2 până la 5 ori mai mare decât al unui bărbat fără antecedente familiale,
antecedente de vasectomie,
diete bogate în grăsimi,
alți factori: activitate fizică, masă corporală, niveluri de hormoni sexuali.

Nu au fost identificați ca factori de risc: tulburări ale secreției de testosteron, statut socioeconomic, tutun, alcool, activitate sexuală.

Evoluţie

Cancerul de prostată începe cu celule din prostată. De multe ori crește foarte încet și rămâne localizat devreme. Când cancerul progresează, se poate răspândi în afara prostatei prin invazia directă a țesuturilor și organelor situate în apropierea prostatei și se poate răspândi în alte organe departe de prostată (oase, ganglioni etc.). Dacă celulele canceroase intră în vasele limfatice din prostată, acestea sunt transportate la ganglionii limfatici din pelvisul mic unde continuă să crească, formând metastaze ale ganglionilor limfatici (limfadenopatie).

Majoritatea cancerelor se dezvoltă în partea periferică a prostatei, în jur de 15% în porțiunea de tranziție și 5% în porțiunea centrală. Progresia tumorii pare să fie legată de stadiul și gradul tumorii.

Diferitele etape ale cancerului de prostată

„Stadiul” cancerului de prostată indică gradul de cancer răspândit la prostată, țesuturile înconjurătoare și alte organe. Stadiul bolii este de obicei definit de un sistem numit „sistemul TNM” care descrie extinderea tumorii primare (T), absența sau prezența metastazelor ganglionare (N) și absența sau prezența metastazelor la distanță (M).

Etapa T

T1 corespunde unei tumori nevăzute la examenul rectal digital. T1a și T1b corespund cancerelor descoperite incidental în timpul examinării țesutului prostatic obținut în timpul intervenției chirurgicale pentru adenom benign de prostată. T1c corespunde cancerelor descoperite prin biopsii luate din cauza unei creșteri suspecte a nivelului de PSA,
T2 corespunde unui cancer palpabil la examenul rectal și care pare localizat la nivelul glandei, care implică doar unul (T2a) sau ambii lobi (T2b) ai prostatei,
T3 corespunde cancerului care se răspândește în afara prostatei și/sau a veziculelor seminale (T3b),
T4 corespunde cancerului care a invadat organele adiacente prostatei (vezică, rect, mușchi).

Etapa N
N0 corespunde absenței invaziei limfatice și N1 invazia unuia sau mai multor ganglioni limfatici în pelvisul mic.

Etapa M
M0 corespunde absenței metastazelor la distanță și M1 prezența metastazelor în afara pelvisului mic (os, plămâni, ficat sau creier).

Cea mai bună garanție de vindecare este, prin urmare, să detectează cancerul într-un stadiu incipient, când este încă localizată la prostată, fără nicio extensie în afara acesteia.

Screening

Simptomele care ar trebui să conducă la o consultație sunt: urinarea prea frecventă care obligă să se ridice noaptea și dificultatea sau chiar un blocaj real al urinei și durerea osoasă. Odată cu cancerul, aceste simptome se instalează destul de repede, devin permanente și se înrăutățesc în câteva luni.

Există mai multe metode de detectare a cancerului de prostată:

Tratament

- Prostatectomie totală (prostatectomie retropubiană radicală)
Această operație elimină întreaga prostată și veziculele seminale care sunt glande accesorii atașate la prostată. Intervenția, făcută sub anestezie generală sau epidurală, are loc numai dacă cancerul nu depășește limitele prostatei. Aproximativ 10% dintre pacienți vor dezvolta o recurență locală în termen de 5 ani de la prostatectomia radicală pentru cancerul de prostată localizat. Dacă urmărirea este mai lungă, această rată ajunge la 15%.

- Rezecția transuretrală a prostatei
Această intervenție reprezintă un tratament paliativ al tulburărilor urinare legate de obstrucția prin progresia locală a bolii.

- Radioterapie
Radioterapia este utilizată pentru a trata cancerele care sunt localizate la prostată sau care s-au răspândit în țesutul din apropiere. Poate fi folosit pentru a reduce dimensiunea tumorii sau pentru a evita complicațiile locale. Se utilizează fie radioterapie externă, fie brahiterapie (sau brahiterapie) care implică plasarea unor surse radioactive direct în țesutul prostatei.

- Chimioterapie
Chimioterapia este utilizată în cancerul de prostată atunci când a progresat spre extindere extraprostatică și nu mai răspunde la terapia hormonală. Chimioterapia scade creșterea tumorii și poate reduce durerea cauzată de cancer.

- Monitorizare (tratament amânat)
Pentru unii pacienți, monitorizarea fără tratament imediat este uneori cea mai bună strategie. Acesta este în special cazul anumitor pacienți vârstnici cu un cancer mic și ușor. Acest lucru evită posibilele efecte secundare ale unui tratament.

- Tratamentul durerii
În unele cazuri, în special atunci când există metastaze osoase, durerea poate duce la o afectare a calității vieții și poate necesita un tratament adecvat. Anumite medicamente, cum ar fi bifosfonatul, pot încetini leziunile osoase în cancerul de prostată și pot reduce durerea. Există și alte metode de tratare a durerii osoase: sesiuni de fascicule axate pe zone dureroase, injecție intravenoasă de produse radioactive (stronțiu și).

- Tratamente alternative sau complementare
Anumite tratamente complementare sau anumite regimuri dietetice au fost asociate cu eficacitate variabilă cu tratamente eficiente pentru cancerul de prostată.

- Tratamente experimentale
- Criochirurgie: această tehnică distruge celulele canceroase prin înghețarea brutală și repetată a prostatei folosind o sondă de răcire (azot lichid) introdusă sub anestezie în prostată. Eficacitatea acestei tehnici nu a fost încă demonstrată.
- Ablatherm®: este un sistem de tratament pentru cancerul de prostată prin ultrasunete focalizate pe cale endorectală. Acest tratament ar fi indicat ca paliativ.

Efectele secundare ale tratamentului

Incontinenta urinara: este incapacitatea de a controla urina. Poate fi incontinența urinară de stres care este cauzată de o insuficiență a sfincterului (intervenția chirurgicală a prostatei poate deteriora sfincterul), incontinența de revărsare care se datorează evacuării deficitare a vezicii urinare sau scurgeri prin dorința de a urina care apare în special după radioterapie, când toleranța vezicii la umplere este redusă.

Neputință: este definit de incapacitatea de a obține o erecție. Acest lucru se datorează faptului că operația de prostată sau radioterapia pot deteriora nervii erectili. După prostatectomia totală, 60% până la 90% dintre pacienți sunt neputincioși. Șansele de recuperare a erecțiilor sunt legate de vârsta pacientului, de conservarea nervilor erectili și de stadiul bolii. Apoi intervin tratamente precum proteze peniene, injecții intracavernoase de prostaglandină E1 și administrarea de citrat de sildenafil (Viagra®).

Alte efecte secundare:
- Radioterapia externă poate provoca tulburări intestinale (diaree, colită) și tulburări urinare care apar în principal în timpul tratamentului (frecvența urinară, scăderea pulverizării, dorințe urgente, arsuri la urinare, prezența sângelui în urină). Radioterapia poate provoca o oarecare oboseală în timpul tratamentului.
- Administrarea anumitor anti-androgeni poate provoca reacții adverse (diaree, dificultăți de respirație, tulburări de acomodare vizuală).
- Terapia hormonală pe termen lung poate duce la osteoporoză cu oase slăbite.

„Pentru a afla mai multe:

Are standarde

Actualizarea depozitului de practici pentru examinarea periodică a sănătății (EPS), istoricul bolii, epidemiologie, factori de risc, examene diagnostice, tratamente, strategie de detectare precoce în funcție de situația clinică, locul medicului CES în sistem.

Institutul Național al Cancerului