Curtea de Casație, Civilă, Camera civilă 1, 28 septembrie 2011, 10-18.290, Inedit

Curtea de Casație - Camera civilă 1

Numărul contestației: 10-18.290
Nepublicat în buletinul informativ
Soluție: inversare parțială

Text complet

REPUBLICA FRANȚĂ
ÎN NUMELE OAMENILOR FRANȚI

CURTEA DE CASSATION, PRIMA CAMeră CIVILĂ, a pronunțat următoarea hotărâre:

Întrucât divorțul dintre domnii Robert X. și doamna Sylvie Y. căsătoriți la 11 decembrie 1998, a fost pronunțat prin hotărârea din 20 martie 2003 cu o cerere de chemare în judecată din 1 august 2001; că s-a judecat irevocabil că erau căsătoriți sub regimul comunității juridice franceze; că notarul însărcinat cu lichidarea acesteia a întocmit la 30 iulie 2004 un raport de dificultăți, urmat de un raport de neconciliere;

Cu privire la al treilea motiv, anexat în continuare:

Întrucât doamna Y critică hotărârea atacată pentru că s-a abținut să se pronunțe asupra cererii sale de declarare că are o cerere pentru acuzațiile pe care le-a suportat pentru apartamentul lui Meze de care s-a bucurat, înainte de a o trimite înapoi la notarul responsabil de lichidare și repartizare operațiuni de evaluare a acestor taxe;

Dar întrucât plângerea privind neexecutarea hotărârii nu dă naștere la casare; că este, prin urmare, inadmisibil;

Dar pe primul mijloc, luat în prima ramură:

Având în vedere articolele 1401, 1402 și 1436 din codul civil;

Întrucât rezultă din primele două dintre aceste texte că orice proprietate, mobilă sau imobilă, este considerată dobândită de comunitate dacă nu se dovedește că este specifică unuia dintre soți prin aplicarea unei dispoziții a legii și ultimul că bunul dobândit cade în comunitate, cu excepția recompensei datorate soțului; că un astfel de caracter specific este exclus atunci când contribuția comunității la achiziție este mai mare decât cea a soțului dobânditor al cărui angajator a fost angajat sau reangajat;

Întrucât să decidă că imobilul situat în Montblanc a achiziționat, la 5 aprilie 2001, numai de către MX, este al său, hotărârea de invaliditate atacată, după ce a stabilit data efectivă a divorțului în ziua convocării emise la 1 august, 2001, notează că prețul a fost plătit la 800.000 de franci până la suma, pe de o parte, de 200.000 de franci provenind, conform declarației de reutilizare a actului, din fonduri care îi sunt personale pentru a proveni din vânzare de proprietate proprie și, pe de altă parte, de 600.000 de franci dintr-un împrumut pe care l-a contractat într-un moment în care soții nu mai aveau o comunitate de viață sau intenția de a o lua înapoi; că hotărârea reține în continuare că MX a abandonat locuința conjugală la 5 ianuarie 2001 și, în cele din urmă, că actul menționează că se află în proces de divorț, astfel încât împrumutul nu poate fi în niciun caz considerat ca fiind contractat în interes a comunității;

Că, pronunțându-se prin astfel de motive, nepotrivite pentru a învinge prezumția de dobândire a comunității, curtea de apel nu a dat consecințele juridice ale constatărilor sale și a încălcat textele menționate anterior;

Și pe a doua cale:

Având în vedere articolul 4 din codul de procedură civilă;

Întrucât, pentru a decide că calculul indemnizației de ocupare datorate de doamna Y. pentru apartamentul din Meze se va face pe baza a 300 de euro pe lună, hotărârea atacată susține că părțile convin să considere că aceasta din urmă nu a fost făcută disponibil gratuit acestuia și că este îndatorat comunității și apoi proprietății comune post-comunitare a sumelor chiriilor încasate sau care ar fi trebuit colectate la titlul acestei proprietăți și că va fi valoarea de închiriere a 300 de euro pe lună, asupra cărora părțile convin, care vor fi utilizate pentru calcularea sumelor datorate de doamna Y. pentru bucurarea acestui apartament, de la data atribuirii, către comunitate, apoi, de la data la care divorțul a devenit definitiv, până la proprietate comună post-comunitate;

Întrucât, hotărând astfel, în timp ce doamna Y. dacă și-ar fi exprimat acordul de a păstra o valoare de închiriere de 300 de euro pe lună, a limitat perioada în care a recunoscut că este îndatorată comunității pentru veniturile clădirii la precedentele una la 14 aprilie 2004, data de la care a susținut că proprietatea nu mai avea nicio valoare de închiriere pentru că a devenit locuibilă din cauza pagubelor masive cauzate de apă, curtea de apel a ignorat subiectul litigiului și a încălcat articolul menționat anterior;

RUPTĂ ȘI ANULATĂ, dar numai prin faptul că a spus că clădirea Montblanc este proprietatea proprie a MX a ordonat licitarea clădirilor comunității și a decis asupra indemnizației de ocupare datorată de doamna Y. hotărârea pronunțată la 16 martie 2010, între părți, de Curtea de Apel Montpellier; returnează, în consecință, asupra acestor puncte, cauza și părțile din statul în care se aflau înainte de hotărârea menționată anterior și, pentru a se face corect, le returnează în fața curții de apel din Aix-en-Provence;

Obligă domnul X. la plata cheltuielilor de judecată;

Având în vedere articolul 700 din codul de procedură civilă, îl condamnă pe M. X. să plătească doamnei Y. suma de 3.000 de euro;

A spus că, pe baza diligenței procurorului general în apropierea Curții de Casație, această hotărâre va fi transmisă pentru a fi transcrisă pe margine sau în urma hotărârii parțial casate;

Astfel făcut și judecat de Curtea de Casație, prima cameră civilă, și pronunțat de președinte în ședința sa publică din douăzeci și opt septembrie două mii unsprezece.
MIJLOACE ANEXATE la prezenta hotărâre

Mijloace produse de SCP Boré și Salve de Bruneton, avocat în cadrul Consiliului, pentru doamna Y.

PRIMELE MIJLOACE DE ÎNCETARE

Hotărârea de asistență medicală contestată este criticată pentru că AVIR a spus că clădirea MONTBLANC era deținută de domnul Robert X. și, în consecință, AVAIL a spus că nu există loc pentru licitația acestui imobil, AVOIR spune că activele imobiliare ale JONES-GRANIER comunitatea consta doar dintr-o fermă în MEZE și un apartament în MEZE și să fi comandat vânzarea prin licitație a fermei din MEZE cu un preț de pornire de 90 000? si apartamentul MEZE cu un pret de pornire de 46.000 ?;

1) Dincolo de toate bunurile dobândite de unul dintre soți căsătoriți în regimul comunității juridice înainte de data la care divorțul trebuie să-și producă efectele sunt considerate achiziții comunitare; că prin respingerea cererii doamnei Y pentru ca clădirea MONTBLANC să fie integrată în activele comunității din motivele ineficiente pe care această achiziție în valoare de 800.000 F, a avut loc la 5 aprilie 2001, când soțul și soția nu mai aveau o comunitate vie, fusese plătită până la 600.000 F (sau 91. 469, 41 ?) printr-un împrumut rambursabil în 180 rate lunare pentru care domnul X era singurul responsabil, atunci când eliberase că divorțul nu avea să producă efectele sale între soți până la 1 august 2001 (hotărârea p. 11, penult. §), care a avut ca rezultat ca această clădire, dobândită în timpul căsătoriei, să fie considerată dobândită de comunitate, Curtea de Apel nu a tras consecințele juridice din propria sa constată și astfel a încălcat articolul 262-1 din Codul civil, în elaborarea sa înainte de legea din 26 mai 2004 privind reformarea divorțului, împreună cu articolele 1401 și 1402 din același cod;

2) ADORĂ CĂ angajarea sau reangajarea se presupune a fi făcută în ceea ce privește un soț, ori de câte ori, în timpul unei achiziții, el a declarat că a fost realizat din bani proprii sau din înstrăinarea sa și să-i ia locul angajare sau reangajare; că prin notare, pentru a respinge cererea doamnei Y pentru ca clădirea MONTBLANC să fie integrată în activele comunității, că actul de achiziție a inclus o declarație de reinvestire care să ateste că prețul de 800.000 F a fost plătit în valoare de 200.000 F cu bani personali de la MX din vânzarea proprietății proprii a domnului X situată la HIREL, când ea însăși observase că actul de cumpărare a acestei proprietăți a HIREL din 23 martie 2000 nu a inclus nicio clauză expresă de reinvestire, care a dus la această casa și fondurile din vânzarea acesteia fiind utilizate pentru achiziționarea clădirii MONTBLANC depindea de comunitate, astfel încât clădirea de la MONTBLANC a fost, de asemenea, o achitare, Curtea de Apel nu a tras consecințele juridice din propriile sale constatări și a încălcat astfel articolul 1434 din Codul civil.

AL DOILEA MOD DE ÎNCETARE

Hotărârea atacată este criticată pentru că a ordonat doamnei Y. să plătească o indemnizație de ocupare pentru apartamentul MEZE și către AVOIR spune că calculul compensației datorate de doamna Y. pentru acest apartament MEZE ar fi pe baza a 300 ? pe luna;

ALORS QU'ev judecând, pentru a o condamna pe doamna Y. la plata unei despăgubiri de 300 ? pe lună pentru ocuparea clădirii MEZE, că părțile au convenit să considere că prevederea doamnei Y. a apartamentului MEZE nu a fost făcută gratuit și că ea este îndatorată comunității și apoi comunității post-comunitare dreptul de proprietate asupra sumei chiriilor încasate sau care ar fi trebuit încasate, inclusiv pentru perioada de după 14 aprilie 2004, când părțile au convenit doar asupra acestei valori de închiriere și să recunoască faptul că această clădire a suferit daune cauzate de apă la 14 aprilie 2004, de atunci fusese vacant și că doamna Y. a susținut, spre deosebire de oponentul ei, că de la acea dată nu ar putea fi răspunzătoare pentru nicio despăgubire (a se vedea concluziile sale speciale de recurs p. 17, punctul B; a se vedea și concluziile recursului dlui. X. p. 23 și următoarele), Curtea de Apel a denaturat termenii litigiului și a încălcat astfel „articolul 4 din Codul de procedură civilă.

AL treilea mijloc de rupere

Hotărârea atacată este criticată pentru că s-a abținut să se pronunțe asupra cererii doamnei Y pentru a declara că are o datorie de 16. 913 ? cu privire la acuzațiile pe care le-a expus pentru apartamentul MEZE de care se bucura, înainte de a o trimite înapoi la notarul responsabil cu operațiunile de lichidare și împărțire a intereselor patrimoniale ale cuplului pentru a evalua aceste acuzații;

MAI MULȚI decât judecătorul care va refuza să judece, sub pretextul tăcerii, obscurității sau insuficienței legii, ar putea fi urmărit penal ca vinovat de negarea justiției; că, observând că ar fi pentru doamna Y. să afirme în fața notarului cererea ei împotriva comunității și apoi a coproprietății post-comunitare cu privire la acuzațiile pe care le-a suportat pentru apartamentul MEZE de care se bucura, atunci când a căzut în sarcina ei să se soluționeze disputa ridicată de doamna Y. referitoare la existența unei datorii de 16. 913 ? în ceea ce privește acuzațiile legate de apartamentul MEZE, pe care trebuia deja să le soluționeze, Curtea de Apel și-a delegat competențele notarului lichidator și i-a ignorat funcția, încălcând articolul 4 din Codul civil.