Critic de artă

Știri internaționale de literatură critică despre arta contemporană

Paris: Blackjack, 2014, 273p. 21 x 15cm

ISBN: 9782918063315. _ 27,00 €

Ed. De Aristide Bianchi. Pref. de Alfred Pacquement

Paris: Volum, 2013, 153p. bolnav. în negru și col. 27 x 22cm, (Volum; 7), fre/ing

ISBN: 9782919217120. _ 15,00 €

Sub dir. de Raphaël Brunel, Anne-Lou Vicente

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 72p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430134. _ 9,00 EUR

Pref. de Laurent Goumarre. Texte de C. Angot, Jacques Henric

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 88p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430127. _ 9,00 €

Pref. de Richard Leydier. Texte de G. Baselitz, Démosthènes Davvetas, Jean-Louis Froment, Jacques Kerchache, Dieter Koepplin, Jean-Marc Poinsot, Erik Verhagen

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 112p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430141. _ 10,00 EUR

Pref. de Jacques Henric. Texte de Catherine Francblin, Guy Scarpetta, P. Sollers

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 72p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430110. _ 9,00 €

Pref. de Laurent Perez. Texte de B. Dufour, Jacques Henric, Catherine Millet

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 64p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430066. _ 9,00 €

Pref. de Richard Leydier. Texte de J. Clair, Catherine Millet

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 120p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430080. _ 12,00 €

Pref. de Dominique Païni. Texte de Michel Boujut, J.-L. Godard, Corine McMullin, Guy Scarpetta, Philippe Sollers

Rennes: Presses Universitaires de Rennes, 2013, 188p. bolnav. 25 x 20cm, (Arte contemporane)

ISBN: 9782753522114. _ 16,00 €

Sub dir. de Jérôme Dupeyrat, Mathieu Harel Vivier

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 108p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430097. _ 10,00 €

Pref. de Jacques Henric. Texte de P. Guyotat, Maroussia Klimova, Philippe du Vignal

Paris: Manuella, 2013, 167p. 22 x 15cm

ISBN: 9782917217412. _ 19,00 €

Trad. de Alexandra Carrasco-Rahal

Lausanne: Biblioteca de Arte, 2013, 159p. bolnav. în negru și col. 23 x 15cm

Illiers-Combray: Marcel le Poney, 2013, 157p. bolnav. în negru și col. 22 x 17cm

ISBN: 9782916542104. _ 20,00 €

Pref. și interviuri cu Kristell Loquet. Bolnav. de Jean-Luc Parant

Paris: Somogy; Abbeville: Muzeul Boucher-de-Perthes, 2013, 176p. bolnav. în negru și col. 25 x 25cm

ISBN: 9782757206294. _ 28,00 €

Paris: editor IMEC: artpress, 2013, 72p. 18 x 13cm, (The Great Artpress Interviews)

ISBN: 9782359430073. _ 9,00 €

Pref. de Yves-Alain Bois. Texte de H. Damisch, Catherine Francblin, Nathalie Léger, Patrick Redelberg

Dijon: Les Presses du Réel, 2013, 406p. bolnav. 21 x 15cm, (declarație de artist)

ISBN: 9782840665502. _ 26,00 €

Text complet

1 „Din relațiile artistului cu limbajul reiese un set de producții lingvistice (.)

1 În interviu, sunt condensate toate formele narațiunilor autorizate1: cele ale figurii artistului, ale narațiunii biografice, ale contractului iconografic care include enciclopedia artistului și povestea. Există un alt element care este specific. Este vorba despre deschiderea sa către orice interlocutor: coleg, student, critic sau orice alt operator al domeniului artistic care contribuie la socializarea artistului. Orice încercare de a reduce interviul la o caracteristică sau alta este sortită eșecului. Orice încercare de a întruchipa o anumită figură de interlocutor rămâne, de asemenea, relativă, deoarece artistul interogat este întotdeauna apelat public, indiferent de legăturile de proximitate sau distanță care pot exista sau sunt create pentru ocazie. Deși nu există niciodată departe între știință și încredere, există întotdeauna terți care împărtășesc conversația și care sunt luați ca martori.

2 Detlev Gretenkort (ed.), George Baselitz Gesammelte Schriften und Interviews, München: Hirmer, 201

3 Acesta este cazul, de exemplu, cu Georg Baselitz, care nu a fost zgârcit în conversații într-o asemenea măsură încât, doar pentru revista Art press, a dat șase dintre ei adunați în colecția „Interviurile Les Grands”, co-publicată cu IMEC. Cu toate acestea, acolo este dificil, dincolo de conștientizarea generală a muncii sale, să înțelegem locul pe care îl acordă interviului și ceea ce îi oferă. În comparație, Gesammelte Schriften und Interviews2 asamblate de Detlev Gretenkort pentru Ridinghouse în 2010 și Hirmer în 2011 arată faptul că dincolo de primele manifeste din 1962 până în 1966, Georg Baselitz preferă să le spună interlocutorilor săi ceea ce are de spus mai degrabă decât să producă texte. din proprie inițiativă. „Question à moi”, scrisă pentru un catalog personal al expoziției la Muzeul Guggenheim din New York în 1995, este clar dată ca răspuns la problema desenelor sale și la modul în care le face unui curator absent în restituire.

4 Georg Baselitz este un narator satisfăcător, deoarece Anne și Patrick Poirier pot fi în schimbul lor cu Françoise Jaunin. Autorul și cei doi interlocutori ai săi răspund la toate registrele posibile ale interviului, relatările lor biografice contribuind la o unitate care este greu de înțeles la prima vedere datorită nomadismului lor și a dispersării muncii lor.

5 Mult mai reticenți în exercitarea biografiei ca cheie iconografică sau interpretativă, Michel Parmentier, Roberto Matta și Michel Butor folosesc o mie de trucuri pentru a contracara întrebările insistente ale omologilor lor.

3 Parmentier, Michel. Texte și interviuri, inclusiv Daniel Buren, Michel Parmentier: Propunere deliberată [(.)
4 Idem, p. 81

6 Cel mai greu de înțeles este probabil Michel Parmentier care s-a renunțat doar cu parsimonie și reticență, nu pentru că nu are încredere în limbaj atunci când îi răspunde lui Michel Nuridsany: „Uneori cred mai mult în verb decât în pictură” 3; ci pentru că „nu este sigur că vrea să o explice. ”4 Așa cum s-a ferit de pictură timp de mulți ani, a refuzat să creeze o legendă care îl privea dincolo de anii anteriori anului 1968. La momentul întoarcerii sale în lumea artei, el a devenit o figură de comandant, un clar și un observator fără compromisuri, care arată o mare luciditate, care dă cu atât mai multă greutate cuvintelor sale, cât și textelor sale. Nu trebuie să uităm că, împreună cu Simon Hantaï, a jucat un rol care i-a marcat pe cei care l-au frecventat înainte de a ieși în prim plan. Michel Parmentier este cheia unui moment în care se încheie o anumită istorie a picturii informale.

5 Butor, Michel. Legendele deoparte, Illiers-Combray: Marcel le Poney, 2013. Pref. și interviuri cu (.)
6 Butor, Michel. Op. Cit., P. 23

7 Lichtenstein, Roy. Ceea ce creez este sub forma: interviuri, 1963-1997, Paris: Centre Pompi (.)
8 Lichtenstein, Roy. Op. Cit., P. 44

9 Există o asigurare comparabilă în cuvintele lui Roy Lichtenstein7 transmise mai multor interlocutori, dintre care cele mai bune au fost traduse cu ocazia expoziției sale la Centrul Pompidou. Dacă este interesat de cultura populară, Roy Lichtenstein știe foarte bine ce loc vrea să ocupe în artă, recurge la imagini aparținând „clișeului”, dar știe ce să facă cu ele pentru a produce formă, stil. Știe, de asemenea, să înfrâneze sau să relativizeze imaginația unui intervievator precum David Sylvester, care vede dinții în apariția pensulei, spunându-i pur și simplu: „Cred că am înțeles că făceam lovituri asemănătoare loviturilor de perie” 8. Este interesat de anumite imagini, deoarece acestea par lipsite de sensibilitate, dar nu vrea să transmită un mesaj social. Cu alte cuvinte, interviul îi permite să precizeze ce încearcă să facă și cum o face, dar și să reformuleze imaginația uneori necontrolată a interlocutorilor săi.

9 The Artist Interviews: from enunciation to publication, Rennes: Presses Universitaires de (.)

11 Textul lui Jérôme Dupeyrat și Mathieu Harel Vivier deconstruiește, fără să vrea, aparatul de vorbire care este Hans Ulrich Obrist, omul care intervievează oameni a căror limbă nu o vorbește (Oscar Niemeyer) sau care nu transcrie ceea ce a înregistrat, când Julie Noirot își face plăcere cazul lui Christian Boltanski pentru a relua acest joc de adevăr și minciuni căruia artistul și-a dat atât de multă plăcere. În cele din urmă, textul lui Laurence Corbel despre „Falsificări, diversiuni și parodii ale interviului artistului” atinge un aspect care merită, fără îndoială, atenția noastră, dar trage concluzii oarecum convenite. Citirea acestui volum este, în general, răcoritoare prin deschiderea sa, diversitatea alegerilor, atât în ceea ce privește domeniile, cât și în ceea ce privește subiectul „interviu”.

12 Nu voi fi epuizat grămada de noutăți pe această temă, deoarece materialul este abundent, totuși acest text nu poate fi închis fără să sublinieze din motive foarte diferite Manessierul lui Pierre Encrevé și numărul special al revistei Volume compus aproape exclusiv din interviuri.

13 Cartea lui Pierre Encrevé despre Manessier amestecă interviuri și texte într-un proces destul de rar în rândul criticilor și istoricilor de artă. Două dialoguri coexistă: unul cu omul și pictorul în încercarea de a elucida apariția picturilor, celălalt cu povestea în care Pierre Encrevé luptă împotriva celor care par să fi ținut un pictor din fluxul său. Au rămas repartizați în anii 1950, când împreună cu mai mulți dintre contemporanii săi francezi a supraviețuit mult timp și a pictat după această perioadă a gloriei sale. În interviurile sale, Pierre Encrevé nu diferă fundamental de criticii esteticiani din anii postbelici, care au explorat adevărul omului, în timp ce în textele sale preia instrumentele cu care critica americană a vrut să țină colegi. El reușește să-l convingă pe Alfred Manessier de utilitatea companiei chiar dacă conținutul dialogurilor lor nu se schimbă. Este un pas pentru recitirea acestor tablouri care sunt încă prea prizonieri ai vremurilor trecute.

14 La fel ca o fotografie decupată, jurnalul de artă contemporană dedicat sunetului, Volume, a ținut nucleul interviurilor strâns strâns, astfel încât fiecare să devină direct la obiect și să aibă o densitate mare de informații. Ansamblul oferă un fel de panoramă internațională a actorilor, artiștilor, muzicienilor, curatorilor sau proprietarilor de galerii care lucrează în prezent cu sunetul. Printre acestea, o mențiune specială revine Anri Sala (de Anne-Lou Vicente) și încercarea ei de a menține publicul în prezent, cu filme schimbate în timp ca instrumente; la interviul lui Alain Berland și David Sanson despre punk, artă și muzică, care completează înțelegerea dată de Eric de Chassey; la comentariile lui James Webb despre instalațiile sale sonore și mișcările sau manipulările sunetelor înregistrate în contexte modificate. Există, de asemenea, povești despre modele curatoriale, inclusiv arta telefonică a lui Tucker Neel și cele 323 de proiecte ale sale.

15 Această ultimă serie de interviuri readuce cititorul la prezentul comun, timpii retrospectivi ai fiecăruia dintre protagoniști fiind prea scurți sau anulându-se reciproc spre deosebire de cei la care cititorul se poate referi chiar dacă prezintă rupturi, discontinuități, hiaturi. Cu alte cuvinte, interviurile prin care am trecut ne-au condus la cât mai multe experiențe din trecut, la cât mai multe povești sub îndrumarea unor ghizi care sunt întotdeauna ireductibili pentru lumea comună, chiar dacă unii nu iau calea cu reticență. sau prin protejarea împotriva pajiștilor pătrate impenetrabile în ciuda multiplelor încercări de intruziune.

Note

1 „Din relațiile artistului cu limbajul reiese un set de producții lingvistice care are particularitatea de a însoți în mod sistematic opera sau spectacolul care îi ia locul. [...] se pare că prin însăși elaborarea lor își construiesc un edificiu propriu, cel al autorității artistului. Am putea califica această autoritate drept definiția domeniului de competență al artistului și acela în toate domeniile în care opera și figura sa sunt socializate ”. Citat din: Poinsot, Jean-Marc. Când se desfășoară lucrarea: arta expusă și narațiunile sale autorizate, Dijon: Les Presses du Réel, 2008, (MAMCO), p. 143

2 Detlev Gretenkort (ed.), George Baselitz Gesammelte Schriften und Interviews, München: Hirmer, 2011

3 Parmentier, Michel. Texte și interviuri, inclusiv Daniel Buren, Michel Parmentier: Propos deliberéré [1991], Paris: Blackjack, 2014, p. 127. Sub dir. de Aristide Bianchi

5 Butor, Michel. Legendele deoparte, Illiers-Combray: Marcel le Poney, 2013. Pref. și interviuri cu Kristell Loquet, p. 66

6 Butor, Michel. Op. Cit., P. 23

7 Lichtenstein, Roy. Ceea ce creez este sub forma: interviuri, 1963-1997, Paris: Centre Pompidou, 2013

8 Lichtenstein, Roy. Op. Cit., P. 44

9 Discuții artistice: de la enunțare la publicare, Rennes: Presses Universitaires de Rennes, 2013, (Arte contemporane). Sub dir. de Jérôme Dupeyrat, Mathieu Harel Vivier, p. 18