EPITOMAX 50MG CPR 28

Prezentare

Cod CIP

Substanțe active

Clasa terapeutică

Laborator

Rată

Preț de vânzare: 5,53 € Rată de rambursare:%

50mg

utilizare

Indicații terapeutice

Ca monoterapie la adulți, adolescenți și copii cu vârsta peste 6 ani în epilepsie parțială cu sau fără generalizare secundară sau în crize tonico-clonice generalizate.

În asociere cu alte antiepileptice la copii de la 2 ani, adolescenți și adulți în epilepsie parțială cu sau fără generalizare secundară sau în convulsii tonico-clonice generalizate, precum și în tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.

Topiramatul este indicat la adulți pentru tratamentul profilactic al migrenei după o evaluare atentă a posibilelor alternative de tratament. Topiramatul nu este indicat pentru tratamentul convulsiilor.

Doze și mod de administrare

Se recomandă începerea tratamentului la o doză mică și apoi creșterea dozei la doza eficientă. Dozarea și creșterea dozelor trebuie să fie ghidate de răspunsul clinic.

Nu este necesară monitorizarea concentrațiilor plasmatice pentru a optimiza tratamentul cu EPITOMAX. În cazuri rare, adăugarea topiramatului la fenitoină poate necesita ajustarea dozei de fenitoină pentru a obține un răspuns clinic optim. Adăugarea sau retragerea fenitoinei și carbamazepinei la tratament în asociere cu EPITOMAX poate necesita ajustarea dozei de EPITOMAX.

La pacienții cu sau fără antecedente de convulsii sau epilepsie, medicamentele anti-epileptice (DEA), inclusiv topiramatul, trebuie întrerupte treptat pentru a minimiza riscul potențial de convulsii sau frecvența crescută a convulsiilor. În studiile clinice, dozele zilnice au fost reduse în trepte săptămânale de 50-100 mg la adulții cu epilepsie și cu 25-50 mg la adulții care primesc topiramat la doze de până la 100 mg/zi în tratamentul profilactic al migrenei. În timpul studiilor clinice la copii, topiramatul a fost retras treptat pe o perioadă de 2 până la 8 săptămâni.

Epilepsie - Tratament de monoterapie

General

La întreruperea DAE concomitente pentru monoterapia cu topiramat, trebuie luat în considerare efectul opririi asupra controlului convulsiilor. Cu excepția problemelor de toleranță care necesită întreruperea bruscă a DEA asociate, se recomandă o reducere treptată a DEA asociate cu o rată de aproximativ o treime din doză la fiecare două săptămâni.

La oprirea medicamentelor care induc enzime, concentrațiile de topiramat vor crește. O reducere a dozei de EPITOMAX (topiramat) poate fi necesară dacă este justificată clinic.

Doza și ajustarea dozei trebuie să fie ghidate de răspunsul clinic. Tratamentul trebuie început cu 25 mg seara timp de 1 săptămână. Doza trebuie apoi crescută cu 25 sau 50 mg/zi în trepte de 1 sau 2 săptămâni, administrată în 2 doze divizate. Când pacientul nu poate tolera creșterea dozei, pot fi utilizate creșteri mai mici sau pași mai lungi.

Doza țintă recomandată inițială pentru tratamentul cu topiramat în monoterapie la adulți este de 100 mg/zi până la 200 mg/zi în 2 doze divizate. Doza zilnică maximă recomandată este de 500 mg/zi în 2 doze divizate. Unii pacienți cu forme refractare de epilepsie au tolerat doze de 1000 mg/zi de topiramat ca monoterapie. Aceste recomandări de dozare se aplică tuturor adulților, inclusiv persoanelor vârstnice, în absența insuficienței renale subiacente.

Populație pediatrică (copii cu vârsta peste 6 ani)

Doza și ajustarea dozei la copii ar trebui să fie ghidate de răspunsul clinic. Tratamentul copiilor cu vârsta peste 6 ani trebuie să înceapă cu 0,5 până la 1 mg/kg seara în prima săptămână. Doza va fi apoi crescută în etape de 0,5 până la 1 mg/kg/zi, administrată în două doze, în etape de 1 până la 2 săptămâni. Dacă copilul nu poate tolera creșterea dozei, pot fi utilizate creșteri mai mici sau pași mai lungi.

Doza inițială recomandată pentru monoterapia cu topiramat la copiii cu vârsta peste 6 ani este de 100 mg/zi pe baza răspunsului clinic (corespunzător la aproximativ 2,0 mg/kg/zi la copiii cu vârsta de 6 ani la 16 ani).

Tratamentul epilepsiei în combinație cu alte antiepileptice (epilepsie parțială cu sau fără generalizare, convulsii tonico-clonice generalizate sau convulsii asociate sindromului Lennox-Gastaut)

Tratamentul trebuie să înceapă cu 25-50 mg seara timp de 1 săptămână. A fost raportată utilizarea dozelor inițiale mai mici, dar nu a fost studiată sistematic. În consecință, în trepte de una sau două săptămâni, doza va fi crescută în trepte de 25-50 mg/zi și administrată în 2 doze divizate. Doza eficientă poate fi atinsă la unii pacienți o dată pe zi.

În studiile clinice în asociere cu alte antiepileptice, doza de 200 mg a fost cea mai mică doză eficientă. Doza zilnică uzuală este de 200-400 mg/zi în două doze divizate.

Aceste recomandări de dozare se aplică tuturor adulților, inclusiv persoanelor vârstnice, în absența insuficienței renale subiacente (vezi secțiunea Avertismente și precauții de utilizare).

Populație pediatrică (copii cu vârsta de 2 ani și peste)

Doza zilnică totală recomandată de EPITOMAX (topiramat) în asociere cu alte antiepileptice este de aproximativ 5 până la 9 mg/kg/zi în două doze divizate. Tratamentul trebuie să înceapă de la 25 mg (sau mai puțin, cuprins între 1 și 3 mg/kg/zi) seara în prima săptămână. Doza trebuie apoi crescută în trepte de 1 până la 2 săptămâni, în trepte de 1 până la 3 mg/kg/zi (administrată în 2 doze divizate), pentru a ajunge la doza optimă clinic.

Au fost studiate doze zilnice de până la 30 mg/kg/zi și au fost în general bine tolerate.

Doza zilnică totală recomandată de topiramat pentru tratamentul profilactic al migrenei este de 100 mg/zi administrată în două doze divizate. Ajustarea dozei trebuie să înceapă la 25 mg seara timp de 1 săptămână. Doza va fi apoi mărită în trepte de 25 mg/zi administrate în trepte de 1 săptămână. Dacă pacientul nu poate tolera creșterea dozei, pot fi utilizate creșteri mai lungi.

Unii pacienți pot prezenta îmbunătățiri clinice la o doză zilnică totală de 50 mg/zi. Pacienții au primit doze zilnice totale de până la 200 mg/zi. Această doză poate fi utilizată la unii pacienți, cu toate acestea, se recomandă prudență din cauza incidenței crescute a efectelor secundare.

EPITOMAX (topiramat) nu este recomandat pentru tratamentul sau prevenirea migrenei la copii în absența unor date de siguranță și eficacitate suficiente.

Recomandări generale de dozare la populații speciale de pacienți cărora li se administrează EPITOMAX

Insuficiență renală

La pacienții cu insuficiență renală (CrCl ≤ 70 ml/min), topiramatul trebuie administrat cu precauție, deoarece clearance-ul plasmatic și renal al topiramatului este redus. Pacienții cu insuficiență renală cunoscută pot dura mai mult timp pentru a ajunge la starea de echilibru după fiecare doză. Se recomandă jumătate din doza normală de inițiere și întreținere (vezi secțiunea Proprietăți farmacocinetice).

La pacienții cu boală renală în stadiu terminal, deoarece topiramatul este îndepărtat din plasmă prin hemodializă, în zilele de hemodializă trebuie administrată o doză suplimentară de EPITOMAX echivalentă cu aproximativ jumătate din doza zilnică. Doza suplimentară trebuie administrată în doze divizate la începutul și la sfârșitul sesiunii de hemodializă. Doza suplimentară poate fi diferită în funcție de caracteristicile echipamentului de hemodializă utilizat (vezi secțiunea Proprietăți farmacocinetice).

Insuficiență hepatică

La pacienții cu insuficiență hepatică moderată până la severă, topiramatul trebuie administrat cu precauție, deoarece clearance-ul topiramatului este redus.

Subiecte mai vechi

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici cu funcție renală normală.

EPITOMAX este disponibil sub formă de comprimate filmate și capsule pentru administrare orală. Nu se recomandă tăierea comprimatelor filmate. Forma capsulei este disponibilă pentru pacienții care au dificultăți la înghițirea comprimatelor, de exemplu copii și vârstnici.

EPITOMAX poate fi administrat indiferent de mese.

Condiții de prescripție și eliberare

Durata și precauțiile speciale pentru depozitare

Precauții speciale pentru depozitare:

A se păstra la o temperatură care nu depășește 25 ° C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Date preclinice de siguranță

În studiile privind fertilitatea animalelor, în ciuda toxicității materne și paterne la 8 mg/kg/zi, nu au fost observate efecte la șobolanii masculi sau femele la doze de până la 100 mg/zi.

În studiile preclinice, topiramatul a arătat un efect teratogen la speciile studiate (șoareci, șobolani și iepuri). La șoareci, greutatea fetală și osificarea scheletului au fost reduse la o doză de 500 mg/kg/zi în asociere cu toxicitatea maternă. În general, numărul malformațiilor fetale la șoareci a crescut pentru toate grupurile de tratament (20, 100 și 500 mg/kg/zi).

La șobolani, s-a observat toxicitate embrio-fetală și maternă legată de doză (scăderea greutății fetale și/sau osificare scheletică) din doza de 20 mg/kg/zi cu efecte teratogene (defecte la nivelul degetelor și membrelor) la o doză de 400 mg/kg/zi și peste.

La iepuri, toxicitatea maternă legată de doză a fost observată din doza de 10 mg/kg/zi cu toxicitate embrion-fetală (mortalitate crescută) din doza de 35 mg/kg/zi și efecte teratogene (malformații ale vertebrelor și coastelor) la o doză de 120 mg/kg/zi.

Efectele teratogene observate la șobolani și iepuri au fost similare cu cele observate cu inhibitori ai anhidrazei carbonice, care nu au fost asociați cu malformații la om. Efectele asupra creșterii s-au reflectat, de asemenea, într-o scădere a greutății la naștere și în timpul alăptării nou-născuților la femele de șobolani tratați cu 20 sau 100 mg/kg/zi în timpul gestației și alăptării. La șobolani, topiramatul traversează bariera placentară.

La șobolani tineri, administrarea de doze zilnice orale de topiramat până la doze de 300 mg/kg/zi în perioada de dezvoltare corespunzătoare copilăriei, copilăriei și adolescenței a dus la o toxicitate similară cu cea observată la animalele adulte (reducerea consumului de alimente cu reducere în creșterea în greutate, hipertrofie hepatocelulară centrilobulară). Nu a existat niciun efect semnificativ asupra creșterii oaselor lungi (tibia) și nici asupra densității minerale osoase (femurului), preînțărcării și dezvoltării reproducerii, dezvoltării neurologice (inclusiv evaluări ale memoriei și învățării), împerecherii și fertilității sau parametrilor histerotomiei.

Topiramatul nu a prezentat potențial genotoxic într-o serie de teste de mutagenitate in vitro și in vivo.

Incompatibilități

Precauții de utilizare

Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați în secțiunea Compoziţie.

Tratamentul profilactic al migrenei la femeile gravide sau femeile aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează contracepție foarte eficientă.

Sarcina și alăptarea

Risc legat de epilepsie și medicamente antiepileptice (DEA) în general

Trebuie acordate sfaturi specializate femeilor aflate la vârsta fertilă. Necesitatea tratamentului cu DEA trebuie reevaluată atunci când o femeie are în vedere sarcina. La femeile tratate pentru epilepsie, trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului cu DEA, deoarece poate duce la reapariția convulsiilor, care ar putea avea consecințe grave pentru femeie și copilul nenăscut. Monoterapia trebuie preferată atunci când este posibil, deoarece, în funcție de antiepileptice combinate, tratamentul cu mai multe DEA poate fi asociat cu un risc mai mare de malformații congenitale decât monoterapia.

Risc asociat cu topiramat

Topiramatul este teratogen la șoareci, șobolani și iepuri (vezi pct Date preclinice de siguranță). La șobolani, topiramatul trece placenta.

La om, topiramatul trece de placentă și s-au găsit concentrații similare în cordonul ombilical și sângele matern.

Datele clinice din registrele de sarcină indică faptul că sugarii expuși la monoterapie cu topiramat au:

Un risc crescut de malformații congenitale (în special buzele despicate/fanta palatului, hipospadias și anomalii care implică diferite sisteme) după expunere în primul trimestru de sarcină. Datele din Registrul de sarcină al medicamentelor antiepileptice din America de Nord pentru topiramat utilizat ca monoterapie au arătat că prevalența defectelor congenitale majore a fost de aproximativ 3 ori mai mare (4,3%) decât în ​​grupul de referință care nu a luat. MAE (1,4%). În plus, datele din alte studii indică faptul că, în comparație cu monoterapia, există un risc crescut de efecte teratogene atunci când se utilizează AED în combinație.

Riscul a fost raportat ca fiind dependent de doză; au fost observate efecte la toate dozele. La femeile tratate cu topiramat care au avut un copil cu defecte congenitale, pare să existe un risc crescut de malformații în sarcinile ulterioare atunci când sunt expuse la topiramat.

O prevalență mai mare a greutății scăzute la naștere (

Prudență

Efecte secundare

Siguranța topiramatului a fost evaluată din baza de date clinică a 4.111 pacienți (3.182 pe topiramat și 929 pe placebo) care au participat la 20 de studii clinice dublu-orb și 2.847 de pacienți care au participat la 34 de studii deschise, respectiv, cu topiramat în combinație cu alte antiepileptice în convulsii tonico-clonice generalizate, epilepsii parțiale, convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut, ca monoterapie în epilepsia nouă sau recentă diagnosticată sau în tratamentul profilactic al migrenei. Majoritatea efectelor secundare au fost de gravitate ușoară până la moderată. Reacțiile adverse identificate în studiile clinice și în timpul experienței de după punerea pe piață (indicate prin „*”) sunt enumerate în funcție de incidența apariției în studiile clinice în Tabelul 1.

Frecvențele alocate sunt după cum urmează:

Foarte frecvente ≥ 1/10

Frecvente ≥ 1/100 până la 5% sau mai mult din cele observate la placebo în cel puțin 1 indicație în studiile dublu-orb controlate cu topiramat) includ: anorexie, scăderea poftei de mâncare, bradifrenie, depresie, tulburări de vorbire, insomnie, coordonare anormală, tulburări ale atenție, amețeală, disartrie, disgeuzie, hipoestezie, letargie, tulburări de memorie, nistagmus, parestezie, somnolență, tremor, diplopie, vedere încețoșată, diaree, greață, oboseală, iritabilitate și pierdere în greutate.

Defecte congenitale și întârzierea creșterii intrauterine (vezi secțiunea Avertismente și precauții de utilizare și secțiunea Fertilitatea, sarcina și alăptarea).

Efectele secundare raportate mai frecvent (≥ 2 ori) la copii decât la adulți în studiile dublu-orb, controlate includ: