Fiziologia pierderii de grăsime

5minutes

Într-o serie de articole, vom acorda atenție unei probleme de sănătate din ce în ce mai importante în societatea noastră: obezitatea.

Pentru a preveni această boală să devină problema de sănătate numărul unu, este esențial să acționăm acum și eficient. Astăzi, multe articole care tratează acest subiect, din păcate, o fac într-un mod incomplet, fără a arunca o lumină asupra problemei.

În articolele viitoare, vă vom prezenta prin formule simple despre cum să luptați împotriva obezității. Vă vom arăta, de asemenea, cum constituția corpului influențează în mod direct nivelul nostru de sănătate, capacitatea noastră atletică și speranța de viață.

GRASE DE CARBON ȘI HIDRATI

Grăsimea are multe funcții importante în corpul uman. Acesta joacă un rol-cheie în structura și flexibilitatea membranelor celulare și ajută la reglarea transferului anumitor substanțe prin aceleași membrane. Acțiunea unor vitamine este, de asemenea, legată de grăsimea corporală. Desigur, cea mai cunoscută funcție a acestei celebre grăsimi care este adesea considerată nedorită este aceea de a fi un depozit de energie. Conține de două ori mai multe calorii pe gram decât carbohidrații, numiți și carbohidrați (grăsimi = 9000 calorii/kg, carbohidrați = 4000 calorii/kg).

Reducerea grăsimii corporale, fie din motive de sănătate, performanță atletică sau imagini de sine, este adesea scopul antrenamentului atletic. Singur sau cu ajutorul unui antrenor personal, acest lucru nu ar trebui să se facă oricum.

CE ESTE ACIDUL GRAS?

Acizii grași sunt principalele molecule care constituie substanțe grase sau lipide. În funcție de tipul lor, acizii grași joacă roluri diferite și mai mult sau mai puțin importante în organism. În special, ele reprezintă o sursă foarte mare de energie pentru celulele corpului uman. Acizii grași provin în mare parte din dietă.

CĂLĂTORIA ACIDULUI GRAS

Adipocite

Grăsimea corporală este stocată în celule numite adipocite. Celulele adipoase sunt un tip special de celule care funcționează ca un depozit de energie, pe care le stochează ca trigliceride. Toate adipocitele (aproximativ 35 miliarde) constituie țesut adipos. În majoritatea cazurilor, aceste celule sunt localizate chiar sub piele, în tot corpul și în organele vitale. Transformarea zaharurilor din masă în grăsimi în interiorul adipocitelor și stocarea lor este reglată de un hormon pancreatic: insulina. Acest lucru promovează intrarea glucozei în celulele grase și musculare, pentru a aduce zahărul din sânge la un nivel normal și pentru a permite organismului să funcționeze normal.

După câteva ore de post, sau mai ales în timpul exercițiilor fizice, nivelul insulinei scade în timp ce alți hormoni, cum ar fi adrenalina, cresc. Prin reacția cu celulele adipoase, acest hormon provoacă lipoliză, și anume o eliberare a rezervelor de grăsime și, prin urmare, o lipsă de combustibil în sângele corpului nostru.

Sangele

O parte din sânge este apă. Dar, știm, grăsimile și apa nu se amestecă. Acizii grași sunt, prin urmare, transportați în sânge, de la țesutul adipos la țesutul muscular, de către o proteină, albumina. Fabricat de ficat, dar și furnizat de anumite alimente, acesta joacă un set de roluri care îl fac esențial pentru organism.

Sânge la mușchi

Pentru ca acizii grași să intre în fibrele musculare, aceștia trebuie să traverseze două bariere (membrane). Cel al vasului de sânge în sine și în cele din urmă peretele celulelor musculare. Acest transfer de acizi grași în mușchi este un proces care necesită timp.

Cele două scopuri ale grăsimii din interiorul mușchilor

Odată ajuns în mușchi, o moleculă numită Coenzima A (CoA) este adăugată la acidul gras din două motive:

  1. oxidare (un proces care utilizează oxigen = O2, cum ar fi arderea unei lumânări) pentru a produce energie sau,
  2. depozitare în mușchi pentru nevoi ulterioare. Majoritatea (80%) acizilor grași care intră în mușchi în timpul exercițiilor fizice sunt arși pentru energie, în timp ce majoritatea acizilor grași care intră în mușchi după masă sunt depozitați într-o picătură de lipide din mușchi. Aceasta se numește grăsime intramusculară. Cantitatea acestor grăsimi intramusculare în mușchii cu mișcare lentă (mușchi utilizați pentru activități de rezistență mai puțin intense) este de două până la trei ori mai mare decât în ​​grăsimile intramusculare stocate în fibrele musculare cu mișcare rapidă (sprint, putere explozivă, antrenament de forță).
Acizii grași sunt arși pentru energie

Acizii grași arși pentru energie (folosind oxigen) în mușchi pot proveni din oricare dintre aceștia

  1. direct din sânge sau
  2. depozite de grăsime. Pentru ca acizii grași să poată fi folosiți/arși, aceștia trebuie transportați la centrala celulei: mitocondriile. Acest lucru transformă acizii grași (și alți combustibili precum carbohidrații și proteinele) pentru a crea ATP (un fel de încărcare a bateriei ca într-o mașină hibrid-electrică) și pentru a satisface nevoile energetice ale celulei musculare.
O privire de ansamblu asupra metabolismului grăsimilor în mitocondrii

Acizii grași sunt transportați în mușchi unde sunt fie depozitați, fie transportați în mitocondrii, care este cuptorul de ardere a grăsimilor din celulele corpului unei persoane. Energia neutilizată este transformată în energie termică pentru a menține temperatura centrală a corpului. Acest proces de sinteză ATP, un proces de încărcare a bateriei, depinde de un aport constant de oxigen. Pentru a transporta mai bine oxigenul prin sânge către mușchi, respirăm mai repede și mai profund și creștem ritmul cardiac. Acest lucru se întâmplă în timpul antrenamentului de anduranță, motiv pentru care acest proces este supranumit „metabolism aerob” sau „respirație aerobă”. Transportând mai mult oxigen, folosim mai multă energie, suntem într-o formă mai bună și avem mai puțină grăsime în organism.

Arderea grăsimilor într-un singur antrenament

Noroc cu următorul pas în îmbunătățirea stării de sănătate.